poezie ratata #1
ratez momentul fericirii, imi scapa printre degetele mintii.
am o clipa, o clipa de zambet, o iluzie de cuprindere,
destinul pare lizibil, in sfarsit, o clipa de intelegere.
dar oglinda nu raspunde, bara de start a mintii nu clipeste;
liniste. ochiul se inchide, urechea nu mai vibreaza, liniste.
sunt eu din nou, mi-am ratat trecerea, sunt eu din nou.
Bloguieşte pe WordPress.com.
Theme: Monotone by Automattic.
